În Anul Centenar situaţia maghiarilor din Transilvania nu s-a îmbunătăţit, dar nici nu s-a înrăutăţit - ANALIZĂ

 

Cluj-Napoca, vineri, 28 decembrie 2018 (MTI) - Situaţia maghiarilor din Transilvania nu s-a îmbunătăţit, dar nici nu s-a înrăutăţit în Anul Centenar al României Mari.

Organizaţiile politice maghiare din România au iniţiat în
zadar, ca Centenarul să însemne un nou început şi să fie declanşate
negocieri pentru normalizarea relaţiei româno-maghiare. Negocierile
nu au avut loc, dar nici o campanie anti-maghiară nu a fost
declanşată, precum mulţi se aşteptau cu ocazia aniversării. Ba mai
mult, maghiarii parcă s-ar fi pregătit mai bine pentru aniversare.

La începutul anului, UDMR a lansat seria de programe “1000 de
ani în Transilvania, 100 de ani în România”, în cadrul căreia s-a
vorbit, cu ocazia unor dezbateri istorice despre efectele deciziei
de la Trianon, s-a realizat un serial documentar despre secolul
trecut al maghiarilor transilvăneni, iar contribuţiile maghiarilor
la succesul României au fost prezentate în cadrul unor expoziţii şi
evenimente. În acelaşi timp, a avut loc la Turda, în ianuarie,
aniversarea a 450 de ani de la declararea libertăţii religioase în
Transilvania. Legat de aceste aniversări mulţi au afirmat în
diferite moduri că, în urmă cu 450 de ani, Transilvania a luat
înaintea Europei prin soluţionarea relaţiilor interconfesionale,
dar astăzi România este în urmă în ceea ce priveşte exemplele
pozitive europene privind soluţionarea relaţiilor interetnice.

UDMR a depus şi un proiect de lege prin care a încercat să
codifice autonomia şi drepturile lingvistice pornind de la
paragraful privind popoarele conlocuitoare din Rezoluţia de la Alba
Iulia. Proiectul de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc a
fost respins de Parlamentul României pentru a treia oară în 2018,
fără a reuşi crearea unei dezbateri sociale pe această temă. În
pofida adoptării de Parlament a unor amendamente favorabile
minorităţilor în noul Cod administrativ, acest proiect a fost
declarat neconstituţional de CCR.

UDMR şi-a consumat mare parte din energii pentru înlăturarea
pagubelor. După mai multe încercări, într-un final, a fost posibilă
reluarea activităţii educaţionale la Liceul Romano-Catolic din
Târgu-Mureş. De asemenea, a fost nevoie de mai multe luni de
negocieri pentru a anula ordonanţa ministerială care interzicea
învăţătorilor maghiari să predea limba română în clasele primare de
la secţia maghiară.

Procesele împotriva simbolurilor naţionale secuieşti şi
maghiare, precum şi a inscripţiilor maghiare au fost preluate de la
prefecţii judeţelor din Ţinutul Secuiesc de către Asociaţia Civică
pentru Demnitate în Europa (ADEC). Asociaţia a intentat un proces
împotriva primarului din Sfântu Gheorghe până şi pentru că acesta a
eliberat o diplomă în limba maghiară poetului Árpád Farkas, care a
primit premiul Pro Urbe. În urma acţiunilor formulate de ADEC,
instanţele au emis în serie sentinţe prin care au obligat primarii
la îndepărtarea steagurilor secuieşti şi a inscripţiilor
“községháza” sau “városháza” (primărie) sau, în caz contrar, la
plata unor amenzi usturătoare. Împotriva amenzilor, UDMR a încercat
să se apere prin înfiinţarea unui fond de solidaritate.

Pe parcursul anului, maghiarii din Transilvania au putut
constata că nu pot conta pe justiţia română în problemele privind
simbolurile maghiare. De exemplu, conform sentinţei definitive a
Curţii de Apel Braşov, drapelul judeţului Covasna, cel secuiesc şi
cel maghiar trebuiau înlăturate din sala de şedinţe a Consiliului
Judeţean Covasna. Totuşi, drapelul german, israelian şi american -
toate donate cu aceeaşi ocazie – au putut rămâne în aceeaşi
încăpere.

Presa maghiară din Transilvania a comentat ca atac împotriva
întregii comunităţi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
României i-a condamnat cu acuzaţia de terorism, la câte cinci ani
de închisoare cu executare, pe István Beke şi Zoltán Szőcs, lideri
ai Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM). Petardele descoperite
la unul dintre aceştia au fost considerate dovadă că intenţionau să
efectueze un atentat cu bombă împotriva militarilor români.
Sentinţa a şocat opinia publică şi pentru faptul că prima instanţă
a anulat practic acuzele aduse împotriva lor.

În 2018, justiţia a demonstrat prin mai multe sentinţe cu
răsunet că în România s-a terminat perioada retrocedărilor. A fost
respinsă în primă instanţă retrocedarea Bibliotecii Batthyaneum din
Alba Iulia, colecţia cea mai valoroasă revendicată de bisericile
maghiare. A fost respinsă prin sentinţă definitivă şi retrocedarea
clădirii Liceului Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, anterior
restituită, ulterior renaţionalizată. Peste 9300 de hectare de
teren forestier au revenit în proprietatea Statului Român, terenuri
care teoretic au fost retrocedate în 2007, dar pentru care
moştenitorii contelui Dániel Bánffy nu au fost puşi în posesie.

Pe parcursul anului, comunitatea maghiară transilvăneană şi-a
pierdut două personalităţi emblematice: folcloristul Zoltán Kallós
şi poetul Sándor Kányádi.

Faţă de anii precedenţi, comunitatea maghiară din România s-a
putut bucura de susţinerea mult mai substanţială a Statului Ungar.
Cu sprijinul acestuia, au fost reînnoite şcoli, au fost construite
grădiniţe, iar după succesul Programului pilot de dezvoltare
economică a zonei Mureş-Câmpia, a fost lansat în decembrie
Programul pentru dezvoltarea economică a Ţinutului Secuiesc, pentru
finanţarea căruia Guvernul Ungariei a alocat un buget de 25 de
miliarde de forinţi.

În Anul Centenar, primarii a patru mari oraşe transilvănene
s-au săturat de faptul că Bucureştiul nu îşi face datoria care-i
revine pentru ca oraşele lor să se dezvolte din fondurile UE. Prin
urmare, Cluj-Napoca, Timişoara, Arad şi Oradea au creat Alianţa
Vestului pentru a încerca să obţină astfel fonduri UE ce revin
României, dar pe care Bucureştiul nu este în stare să le atragă.